Archives par mot-clé : gato

TODOS OS PECADOS DO MUNDO – Poema Jacky Lavauzelle

TODOS OS PECADOS DO MUNDO
TODOS OS PECADOS DO MUNDO - Poema Jacky Lavauzelle
Photo Jacky Lavauzelle

*A hipótese do homem TODOS OS PECADOS DO MUNDO - Poema Jacky Lavauzelle





Jacky Lavauzelle Poema

*
A hipótese do homem


****
TODOS OS PECADOS DO MUNDO
****

*****
O gato descendo as escadas
Este gato acaba de poluir as sombras da lua
Hoje a noite
É ele!
Ele acha que ele é um cordeiro de Deus!
Um chinelo caiu e uma grande rachadura veio
Uma primeira gota inocente caiu na minha testa
Todos os pecados do mundo foram então despejados
De altura infinita
Em um som diabólico
Tempestade Sagrada e Relâmpago Torturado
Assim!

Um palhaço e um cisne fecharam a marcha
Uma aranha com o seu rosário costurou a tela
Com duas ou três nuvens passando
Não havia mais nada
Um céu vazio
Sem nenhuma escuridão
Sem ansiedade
O céu que percebeu que tudo tinha ido longe demais
Que isso acabaria mal
Mas o que fazer? 
O gato bagunçou as sombras da lua
Ele arruinou o céu
Ele esvaziou fobias do mundo e corações
E ele esvaziou o transtorno obsessivo-compulsivo
E voltou para a cama
pacificamente
Com nenhum outro pânico do que descansar então
  Os romances se tornaram árvores novamente
Ou borboletas de candura
As sardinhas enlatadas tornaram-se peixes vivos
Ou corações de azure
Nossos corações são almas novamente
Ou patifes mal penteados
Com a paixão desequilibrada 
O gato sobe as escadas
O que ainda pode acontecer?
**********************
Versão francesa
TOUS LES PÉCHÉS DU MONDE

TOUS LES PÉCHÉS DU MONDE Poème Jacky Lavauzelle

 

**
Versão italiana
TUTTI I PECCATI DEL MONDO

Tutti I Peccati Del Mondo Poesia di Jacky Lavauzelle

 

******************

TODOS OS PECADOS DO MUNDO
*TODOS OS PECADOS DO MUNDO - Poema Jacky Lavauzelle

Despărţire Poème Roumain de Mihai Eminescu : SEPARATION

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Despărţire

 Séparartion

*

Separation Mihai Eminescu Artgitato Nicolae Tonitza Nicolae Tonitza - Jardin à Valeni Musée d'Art de Targu Mures

Nicolae Tonitza
Jardin à Văleni
1922-1924

Musée d’Art de Târgu Mureș

*

Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? 
Exiger un signe, chérie, pour me souvenir de toi ?
Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Je voudrais juste te le demander, mais tu n’es plus à toi ;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,  
La fleur fanée dans ta blonde chevelure, je ne veux
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. 
Oublie-moi et abandonne-moi, cette seule prière je veux.
La ce simţirea crudă a stinsului noroc 
Cruelle souffrance de ressentir ce bonheur qui part
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?
Le laisser partir et rester immobile ?

*

Tot alte unde-i sună aceluiaşi pârău: 
Le même ruisseau toujours différent chante
La ce statornicia părerilor de rău,  
La fermeté des malheurs passés,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Lorsque nous passons à travers ce monde, écrivons-nous
Ca visul unei umbre şi umbra unui vis? 
Le rêve d’une ombre et l’ombre d’un rêve ?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porţi? 
Comment maintenant porterais-tu mon destin ?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi? 
Et mesurer ce temps qui survole la mort ?

*

Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor,  
Et que je meurs aujourd’hui ou demain, qu’importe
Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor,
Quand mon esprit veut périr partout,
Când voi să uiţi norocul visat de amândoi.
Quand je regarde le bonheur dont nous rêvions nous deux.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Se réveiller, chérie, des années en arrière,
Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit, 
Où une ombre noire nous a fait périr,
Ca şi când niciodată noi nu ne-am fi găsit,
Comme si nous ne nous étions jamais rencontrés,

*

Ca şi când anii mândri de dor ar fi deşerţi –
Comme si ces années manquaient au cœur du désert –
Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierţi?
Que je t’aimais tant que je pouvais, me pardonneras-tu ?
Cu faţa spre perete, mă lasă prin străini,
Face au mur, laisse-moi avec les étrangers,
Să-ngheţe sub pleoape a ochilor lumini,
Laisse geler sous mes paupières mes yeux
Şi când se va întoarce pământul în pământ,
Et quand nous rentrerons sous terre
Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt? 
Qui saura d’où nous venons, qui saura qui nous sommes ?

*

Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Les chants plaintifs des parois froides
Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci;
Mendieront pour moi un repos à jamais ;
Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Mais je voudrais quelqu’un près de moi à proximité,
Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape,  
Que ton nom susurrent sur mes paupières closes,
Apoi – de vor – m-arunce în margine de drum…
Puis – c’est ma volonté – qu’on me jette au bord de la route …
Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.
Tout sera mieux pour moi que cette heure.

*

Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, 
A l’horizon, un groupe de corbeaux se pose,
Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Que tout le ciel s’assombrisse à mes yeux aveugles,
Răsar-o vijelie din margini de pământ, 
Qu’une tempête frappe sur la terre,
Dând pulberea-mi ţărânii şi inima-mi la vânt… 
Mes cendres aux champs et mon cœur au vent …

*

Ci tu rămâi în floare ca luna lui april,
Mais toi, tu restes en fleur comme un mois d’avril,
Cu ochii mari şi umezi, cu zâmbet de copil,
Avec ces grands yeux et le sourire larmoyant d’un enfant,
Din cât eşti de copilă să-ntinereşti mereu,
De l’enfant que tu es toujours restée,
Şi nu mai şti de mine, că nu m-oi şti nici eu.
Mais qui ne me connais pas, que je ne connais pas.

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu