Archives par mot-clé : eminescu

MIHAI EMINESCU Împărat şi proletar I – Empereur et Prolétaire I

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

*http://artgitato.com/la-poesie-de-mihai eminescu-poezia-lui-mihai-eminescu/ JACKY LAVAUZELLE





TRADUCTION JACKY LAVAUZELLE



http://artgitato.com/la-poesie-de mihai eminescu Trad Jacky Lavauzelle-poezia-lui-mihai-eminescu/http://artgitato.com/la-poesie-de-mihai eminescu Trad Jacky Lavauzelle-poezia-lui-mihai-eminescu/ Eminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Empereur & Prolétaire
I

  Împărat şi proletar
I

1 decembrie 1874
1er décembre 1874


Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Sur les bancs de bois, dans la profonde et basse taverne,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Les rayons du jour se fraient un passage à travers la crasse des fenêtres,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Autour de la longue table, assis et triste
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Aux faces sombres, une bande errante,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.
Enfants pauvres plébéiens et prolétaires.

Ah! – zise unul – spuneţi că-i omul o lumină
Ah! – Dit l’un – dire que  l’homme est une lumière
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Dans ce monde rempli d’amertumes et de tourments ?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Aucune étincelle en lui n’est franche et complète,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Sale est son rayon tel un globe d’argile,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.
Sur le cours duquel il règne pleinement.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? – Cei tari se îngrădiră
Dites-moi ce qu’est la justice ? – Ces puissants ont enfermés
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Leurs grandes fortune et la gloire dans les fortifications du droit ;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Volant des marchandises,  conspirant continuellement
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Contre ceux condamnés à l’éternel labeur
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.
Aspirant le travail de toute leur vie.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Certains se gavent de loisirs toute leur vie,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
Jours et heures se passent souriant joyeusement.
În cupe vin de ambră – iarna grădini, verdeaţă,
Des tasses de vin ambré – jardins d’hiver, de verdure,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă –
Jeux d’été, la glace des Alpes –
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.
Ils font le jour de la nuit et ferment les yeux du jour.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
La vertu disent-ils, n’existe pas. Cependant,
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
Ils la servent en sermon pour que vous soyez les bras puissants
 A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Des pays, pour que ceux-ci avancent
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Et pour combattre dans les guerres qu’ils déclenchent,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.
Car quand dans le sang vous périssez, eux peuvent être grands.

Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Puissantes flottes et des armées étincelantes,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ces couronnes que les rois mettent sur leur tête,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Ces millions en tas luxueux
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Encombrant les riches, pressant les pauvres,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.
Suçant la sueur des pauvres gens.

Religia – o frază de dânşii inventată
Religion – une expression inventée par eux
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Par son pouvoir, vous pliez sous son  joug
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
Donnant au cœur l’espoir d’une récompense,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Après une vie amère et misérable,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?
Sinon, comment pourriez-vous vivre cela ?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Avec ces ombres, qui ne sont rien, plein la vue
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi…
Et dans cette attente d’une délivrance…
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea –
Non ! la mort avec la vie éteint toute joie –
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Celui qui, dans ce monde, vis dans la douleur
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.
N’a rien au-delà, ceux qui sont morts sont bel et bien morts.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Mensonges et palabres, voilà ce que soutiennent les Etats,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Non l’ordre naturel, même s’ils le prétendent ;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Leurs richesses à défendre, leurs positions et leurs biens,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Ils brandissent votre bras pour vous frappiez,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân’.
Luttant contre vous-mêmes de votre propre  main.

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Pourquoi être asservis par leurs néfastes millions,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
Vous qui ne vivez que de votre travail ?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Pourquoi la maladie et la mort est votre affaire,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Quand dans la grande richesse et la splendeur
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?
Ils séjournent comme dans le ciel, sans prendre même le temps de mourir ?

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Pourquoi avez-vous oublié que vous êtes le nombre et la puissance ?
Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
Si vous le voulez, vous pourriez très facilement partager la terre.
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
Ne bâtissez plus les murs où ils enferment leur fortune,
Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
Où vous vous enfermez quand poussés par la douleur
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.
Vous pensez avoir le droit de vivre.

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Ils se glissent dans les plaisirs, la loi à leurs côtés,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
En suçant le jus sucré de la terre ;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
Ils exigent dans de bruyantes voluptés orgiaques
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
D’aveugles  instruments pour accompagner vos belles filles :
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.
Les plus séniles détruisant nos jeunes vierges magnifiques.

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Et vous demandez alors ce qui vous reste ?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Les travaux les plus mineurs, pour qu’ils s’enivrent de plaisir,
  Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
L’esclavage toute sa vie, des larmes sur le pain noir,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine…
Le désespoir de vos petites filles se cachant dans la honte …
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!
Ils ont tout et vous rien ; eux, le ciel, vous, la douleur !

De lege n-au nevoie – virtutea e uşoară
Les règlements ne les touchent jamais – être vertueux est facile
Când ai ce-ţi trebuieşte… Iar legi sunt pentru voi,
Lorsque vous possédez tout… mais les lois, pour vous, sont incontournables,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Vous imposez la loi, vous infligez la punition
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Lorsque vous demandez quelque chose en souriant
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.
Point de pardon des bras dans la terrible nécessité.

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ecrasez cette engeance cruelle et injuste,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Pour qui le monde se divise entre riches et misérables !
 Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
En l’absence de récompense après la mort,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Faites que dans ce monde l’équité règne,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!
Chacun l’égal de l’autre et que nous vivions comme des frères!

Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Que la statue nue de la Venus antique soit détruite,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori;
Détruisez les corps de neige de ces toiles ;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
Qui remuent l’idée néfaste dans l’âme
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
D’une humanité parfaite, et qui poussent
În ghearele uzurei copile din popor!
Nos filles dans les griffes des vanités !

Sfărmaţi tot ce aţâţă inima lor bolnavă,
Brisez tout ce qui nourrit ce cœur fétide
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund,
Détruisez les palais, les temples, qui cachent leurs crimes,
  Zvârliţi statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Jetez à terre les statues des tyrans  et qu’une lave
Să spele de pe pietre până şi urma sclavă
relave les pierres de tout cet esclavage
Celor ce le urmează pân’ la al lumii fund!
De ceux qu’elle poursuit jusqu’au fond du monde !

Sfărmaţi tot ce arată mândrie şi avere,
Tout ce qui ressemble à de l’orgueil et de la richesse, brisez-le !
O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit,
O ! Du vêtement de la vie supprimez le granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât –
Le pourpre, l’or, les larmes, la laideur –
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Qu’enfin cela devienne un vieux souvenir, une illusion,
  Ce făr’ de patimi trece în timpul nesfârşit.
Pour que sans angoisse, cette vie suive son cours sans fin.

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Des décombres construisez des pyramides géantes
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
En memento mori pour marquer cette date ;
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Pour que l’art ouvre votre âme
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
A l’éternité et que vous oubliez ce corps nu risible
  Cu mutra de vândută, cu ochi vil şi viclean.
Au vil visage, vendu à la ruse.

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
O ! Du déluge suffisamment de temps s’est fait attendre
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias’;
Pour voir ce qui sortirait de bon ;
Nimic… Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Rien …la hyène a pris la place au bavard,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
La cruauté ancienne la place du sournois,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.
Les formes sont différentes, mais les dégâts sont restés.

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite,
Lorsque vous revenez à la période de l’âge d’or
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades,
Ce que chuchotent souvent les mythes bleutés ,
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite,
Des plaisirs égaux pour tous,
Chiar moartea când va stinge lampa vieţii finite
La mort, quand tout est terminé aux confins de la vie, souffle sur la lampe
  Il Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des.
Un ange apparaissant à la chevelure blonde.

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă,
Ensuite, vous mourrez facilement sans regret et sans inquiétude,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit,
D’autres, plus jeunes, connaîtrons alors aussi ce que vous avez vécu dans le monde,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Même la cloche ne pleurera plus avec sa langue en bronze
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Celui-ci avec la chance à ses côtés ;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul şi-a trăit.
Sans avoir à le plaindre ; il aura vécu sa vie.

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
La maladie que donne la misère
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Chez l’homme, fondra petit à petit ;
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească,
Nous cultiverons dans le monde ce qui est destiné à croître,
Va bea pân-în fund cupa, pân’ va vrea s-o zdrobească,
Nous boirons la tasse cul-sec jusqu’à ce que nous souhaitions la briser.
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.
Car nous n’aurons plus à mourir pour vivre.

***************
Împărat şi proletar
Mihai Eminescu
Empereur et Prolétaire
I

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

*http://artgitato.com/la-poesie-de-mihai eminescu-poezia-lui-mihai-eminescu/ JACKY LAVAUZELLE

EMINESCU Împărat şi proletar Empereur et Prolétaire IV

România – textul în limba română
Mihai Eminescu
Eminescu Împărat şi proletar

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă

Eminescu Împărat şi proletar
Traduction Jacky Lavauzelle


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

MIHAI EMINESCU Împarat si proletar Empereure et Prolétaire Artgitato Gustave_Moreau_-_Phaeton,_1878

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Empereur & Prolétaire
IV

 Împărat şi proletar
IV

 

1 decembrie 1874
1er décembre 1874

Scânteie marea lină, şi placele ei sure
Lisse, la mer étincelle, et des plaques
Se mişc una pe alta ca pături de cristal
Se déplacent les unes sur les autres comme du cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Jusqu’à terre ; de la mystérieuse forêt
  Apare luna mare câmpiilor azure,
La lune apparaît dans les plaines d’azur,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.
Les dominant de son oeil fier et triomphant.

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Se déplacent sur ses lentes ondes
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Des navires en bois aux obsolètes squelettes ;
Trecând încet ca umbre – ţin pânzele umflate
Se déplaçant lentement comme des ombres – voiles gonflées
În faţa lunei, care prin ele-atunci străbate,
La face à la lune, les traverse ensuite,
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn.
Et dans la roue de feu jaune, elle se dresse devant eux tel un signe.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Au rivage déchiré par la mer en furie,
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
César observe sous la courbe du tronc
Al salciei pletoase – şi-ntinse-a apei arii
Du saule pleureur – et les ondes aquatiques
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
En cercles fulgurants se lient au  souffle
 A zefirului nopţii şi sună cadenţat.
De la nuit en sons cadencés.

Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Il lui semble que l’air dans la nuit étoilée,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
progresse au-dessus des bois, par-delà les eaux,
Trecea cu barba albă – pe fruntea-ntunecată
Passe barbe blanche – sombre sommet,
Cununa cea de paie îi atârna uscată –
A la couronne de paille  sèche s’accroche
Moşneagul rege Lear.
Le Roi Lear en vieil homme.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
César, l’air étonné de voir dans les ombres des nuées,
Prin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar,
Le tremblement des étoiles dans les failles des rochers,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
L’esprit ouvert au sens des peintures
A vieţii sclipitoare… A popoarelor ecouri
De la brillante vie … les échos des peuples,
  Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:
Les voix d’un monde amer :

« În orice om o lume îşi face încercarea,
«Dans le monde, chaque homme tente,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
Le vieux Démiurge persévère en vain ;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Dans chaque esprit, l’interrogation
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Encore une fois : d’où vient et où va la fleur
Dorinţelor obscure sădite în noian?
Des désirs obscurs dans ce pot d’abîme ?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
Le cœur du monde, désir et gloire,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Dans notre cœur, vit et se terre,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
Ballottements dangereux, tel l’arbre en fleurs
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Donnant sa sève à chacun d’eux,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.
Puis les regardant mourir l’une après l’autre.

Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Donc le fruit humain en chemin se durcit,
Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Pétrifié ou en esclave ou en empereur,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Questionnant sa pauvre vie
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă –
Et pointant sa face miséreuse au soleil –
Faţa – căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.
L’intelligence des choses est la même chose pour tous.

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Dans les mêmes désirs toujours masqués par des différents vêtements
 
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om –
Et dans toute l’humanité, à jamais, le même homme –
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Il apparaît dans de nombreuses formes, le mystère cruel de la vie,
 Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Il trompe tout le monde sans jamais se dévoiler,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.
Plantés dans un atome, ces gigantesques désirs.

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Quand tu sais que tout ça se termine par la mort,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Que derrière toi, tout restera identique
Oricât ai drege-n lume – atunci te oboseşte
Malgré ton bricolage dans ce monde – Quand, fatigué
Eterna alergare… ş-un gând te-ademeneşte:
Par cette éternelle course… tu te diras :
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi. »
Ce rêve de la mort éternelle, voilà ce qu’est la vie du monde « .

 

***************
Împărat şi proletar
Eminescu Împărat şi proletar
Empereur et Prolétaire
IV

MIHAI EMINESCU Împărat şi proletar III – Empereur et Prolétaire III

România – textul în limba română
Mihai Eminescu Empereur et Prolétaire III

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă

Traduction Jacky Lavauzelle


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE
MIHAI EMINESCU Împarat si proletar Empereure et Prolétaire Artgitato Gustave_Moreau_-_Phaeton,_1878

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Empereur et Prolétaire
III

  Împărat şi proletar
III

 

1 decembrie 1874
1er décembre 1874

Empereur et prolétaire
III

 

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Brûle Paris dans les ondes, s’y baigne la tempête,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt –
Des torches noires tournoient dans le vent –
 Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
En langues de flammes, se tordant dans les vagues,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Cris, rugissements des armes pénétrant la mer de braise,
Evul e un cadavru, Paris – al lui mormânt.
Le siècle, un cadavre, Paris, un tombeau.

Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Dans les rues d’aveuglantes flammes se croisent,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Sur des barricades de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare,
Des bataillons plébéiens prolétaires s’y déplacent
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Bonnets phrygiens, armes étincelantes,
 Şi clopote de-alarmă răsună răguşit.
Bruyantes cloches et alarmes rauques.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Comme le marbre, blanches, impavides
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ,
A travers le rouge air, les femmes, bras armés, passent
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Riche chevelure noire descendant sur leurs épaules
Şi sânii lor acopăr – e ură şi turbare
Couvrant leurs seins –  haine et rage
În ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi.
Dans leurs yeux, le noir dedans : profond et désespéré.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
O ! Glorieuses tresses généreuses !
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Héroïque l’enfant perdu aujourd’hui !
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
La bannière rouge à l’ombre de la justice
Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate;
Sanctifie ta vie lourde de péchés ;
  Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!
Non ! ce n’est pas ta faute, c’est celle de ceux qui t’ont vendu !

***************
Împărat şi proletar
Eminescu
Empereur et Prolétaire
III

MIHAI EMINESCU Împărat şi proletar II – Empereur et Prolétaire II

România – textul în limba română
Mihai Eminescu
Empereur et Prolétaire

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă

Empereur et Prolétaire
Traduction Jacky Lavauzelle
MIHAI EMINESCU Împarat si proletar Empereure et Prolétaire Artgitato Gustave_Moreau_-_Phaeton,_1878


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Empereur et Prolétaire
II

  Împărat şi proletar
II

1 decembrie 1874
1er décembre 1874

 

EMPEREUR ET PROLETAIRE
II

Pe malurile Senei, în faeton de gală,
En phaéton de gala, sur les rives de la Seine
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
César va pâle, seul dans ses pensées ;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
Des vagues lourdes de rugissement, tremblement du granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Sous de centaines équipages, ne le distrait pas ;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.
Le peuple rend les gens silencieux et humbles.

Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
Intelligent, son sourire, profond, silencieux,
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Un regard lisant dans les âmes,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Et cette main qui porte les destins du monde,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Les groupes en haillons la saluent.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti.
Sa gloire leur reste secrètement liée.

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Il est convaincu que dans les hauteurs de sa solitude
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Sans amour, telle que les principes du mal,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu;
Injustice et mensonge empoignent les rênes du monde ;
 Istoria umană în veci se desfăşoară,
L’histoire humaine jamais n’y déroge,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.
Le marteau tombant sur l’enclume.

Şi el – el vârful mândru al celor ce apasă –
Et lui- pointe fière de ceux qui oppressent-
 
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
Salue dans son passage le muet défenseur.
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
Dans ce monde, manquant, vous, la cause ténébreuse
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă,
Des grands bouleversements, l’apogée radieuse
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.
De César, César-même aurait chuté.

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Par vos ombres qui ne croient plus en rien,
 Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Par vos masques de pitié froide,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Avec votre bon esprit et vos belles idées,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
Avec seulement vos ombres, pouvoirs terrifiants,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât.
Il oblige sous son joug ceux qui le haïssait.

***************
Împărat şi proletar
Eminescu
Empereur et Prolétaire
II

Pourquoi ne reviens-tu pas ? Poème Roumain de Mihai Eminescu : De ce nu-mi vii?

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă

Traduction Jacky Lavauzelle


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

De ce nu-mi vii ?

 Pourquoi ne reviens-tu pas ?

*

De ce nu-mi vii Mihai Eminescu Pourquoi ne reviens-tu pas Artgitato Stefan Luchian Portrait d'une femme 1901
Stefan Luchian
Portrait d’une femme
1901

*

Vezi, rândunelele se duc,
Les hirondelles vont,
 Se scutur frunzele de nuc,
Se décrochent les feuilles de noyer,
S-aşează bruma peste vii –
Le givre enveloppe la vigne
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Pourquoi ne reviens-tu pas, pourquoi ne reviens-tu pas ?

*

 O, vino iar în al meu braţ,
O, viens encore dans mes bras,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Sous mon regard, sous mon désir,
Să razim dulce capul meu
Poser doucement ma tête
  De sânul tău, de sânul tău!
Sur ton sein , sur ton sein !

*

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Rappelles-toi de l’époque
Când ne primblam prin văi şi lunci,
On se promenait à travers les vallées et prairies,
Te ridicam de subsuori
Je te soulevais
 De-atâtea ori, de-atâtea ori?
Tant de fois, tant de fois ?

*

 În lumea asta sunt femei
Dans ce monde se sont des femmes
  Cu ochi ce izvorăsc scântei…
Qui avec des yeux font des étincelles
Dar, oricât ele sunt de sus,
Toutefois, peu importe,
  Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Elles ne sont pas comme toi, pas comme toi !

*

 Căci tu înseninezi mereu
Tu éclaires toujours
Viaţa sufletului meu,
La vie de mon âme,
Mai mândră decât orice stea,
Plus fière qu’une étoile,
Iubita mea, iubita mea!
Mon amour, mon amour !

*

 Târzie toamnă e acum,
C’est maintenant la fin de l’automne,
Se scutur frunzele pe drum,
Les feuilles parsèment la route,
Şi lanurile sunt pustii…
Et les champs sont déserts
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Pourquoi ne reviens tu pas, pourquoi ne reviens-tu pas ?

*************************************************************
Traduction Jacky Lavauzelle
Artgitato
***********************************

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

DOUCE ROUMANIE, CE QUE JE TE SOUHAITE – Poème Roumain de Mihai Eminescu : Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă

Traduction Jacky Lavauzelle


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

 

 Ce que je te souhaite, douce Roumanie

x

Mihai Eminescu Douce Roumanie Ce que je te souhaiteStefan Luchian Intérieur 1913
Ștefan Luchian
Intérieur – 1913
Lorica aux chrysanthèmes

*

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, 
Ce que je te souhaite, douce Roumanie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Pays de gloire, pays langoureux ?
Braţele nervoase, arma de tărie,
Bras nerveux contre les pays belliqueux,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Grand fut ton passé, que soit grand soit ton avenir !
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Vin en ébullition moussant dans nos verres,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Si ainsi tes enfants fiers te chérissent ;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Car le rocher reste quand la vague se meurt,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Douce Roumanie, voilà ce que je te souhaite.

*

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Que ta vengeance soit aussi noire que la tombe
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Que ton glaive soit brûlant du sang de ton ennemi,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Et que par-dessus l’Hydre que fouettent les vents
Visul tau de glorii falnic triumfând,
Ton rêve de gloire, dominant et triomphal,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Qu’au monde ce drapeau tricolore raconte,
  Spună ce-i poporul mare, românesc,
Ce qu’est ce peuple vaillant, les Roumains,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Quand les lumières pour des raisons sacrées se rallument,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Douce Roumanie, voilà ce que je te souhaite.

*

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Ange de l’amour
, ange de la paix,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Sur l’autel, les vestales souriantes,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Mars glorieux qu’ils aveuglent,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
De leur lampe éclairant les lumières du monde,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Sur ton sein virginal du ciel dans sa descente,
Guste fericirea raiului ceresc,
Qu’il  goûte au bonheur paradisiaque,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Serre-le dans tes bras, fais-lui des autels,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Douce Roumanie, voilà ce que je te souhaite.

*

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
  Voilà ce que je te souhaite
, douce Roumanie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Jeune mariée et mère aimante !
 Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Que tes fils vivent dans la fraternité seulement
    Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Comme les étoiles de la nuit, comme l’aube des jours,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Vis pour toujours la joie glorieuse,
  Arme cu tărie, suflet românesc,
Aux armes aiguisées, âme roumaine,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Vis de bravoure, de gloire et de fierté,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
Douce Roumanie, voilà ce que je te souhaite.

*************************************************************
Traduction Jacky Lavauzelle
ARTGITATO
***************************************

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

Ode en mètre antique – Poème Roumain de Mihai Eminescu : Oda în metru antic

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Oda în metru antic

 

Poésie de Mihai Eminescu

 Ode en mètre antique

*

Oda în metru antic Ode en mètre antique Mihai Eminescu Artgitato Nicolae Tonitza
Nicolae Tonitza
Autoportrait

*

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pour apprendre à mourir, jamais je ne fis d’étude;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi, 
Toujours jeune, enveloppé dans ma toile,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Mes yeux rêvaient à cette haute étoile :
Singuratatii.
Solitude.

*

Când deodata tu rasarisi în cale-mi,
Quand tout à coup face à moi tu fus,
Suferinta tu, dureros de dulce…
toi, Souffrance, douleur aimable
Pân-în fund baui voluptatea mortii
Cul-sec la mort je bus
Ne’nduratoare.
Impitoyable.

*

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Pathétique je brûle vif, tourmenté comme Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Ou Hercule empoisonné par sa tenue ;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Mon feu, rien ne peut l’éteindre même
  Apele marii.
Les eaux de la mer.

*

De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Mon rêve, il me dévore, un couteau
 Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari…
Sur mon propre feu et je fonds dans les flammes
Pot sa mai re’nviu luminos din el ca
Puis-je revenir dans la lumière comme
Pasarea Phoenix?
Phoenix l’oiseau  ?

*

Piara-mi ochii turburatori din cale,
Que mes yeux fondent sur le sentier,
Vino iar în sân, nepasare trista;
Reviens la triste indifférence ;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Je peux donc mourir en paix,
  Mie reda-ma!
Je retourne à moi-même !

 

 

*************************************************************

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

Floare albastra Poème Roumain de Mihai Eminescu : FLEUR BLEUE

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

 

Floare albastra

 Fleur Bleue

*

Floare albastra Fleur Bleue Mihai Eminescu Artgitato Van Gogh Saint-Rémy Les Iris mai 1889
Van Gogh
Les Iris
Mai 1889

*

« Iar te-ai cufundat în stele
« Dans les étoiles, es-tu
Si în nori si-n ceruri nalte ?
Et dans les nuages et dans le haut du ciel ?
De nu m-ai uita incalte
Pour ne pas l’oublier
Sufletul vietii mele. 
Âme de ma vie.

*

 In zadar rauri în soare
Dans les rivières en vain dans le soleil
Gramadesti-n a ta gandire
Ensembles dans ta pensée
Si campiile Asire
Les plaines Assyriennes
Si intunecata mare;
La mer sombre ;

*

Piramidele-nvechite
Pyramides ouvertes
Urca-n cer varful lor mare
Suivent la route céleste
Nu cata în departare
Là, pas là-bas
Fericirea ta, iubite ! »
Ton bonheur, mon amour ! « 

*

Astfel zise mititica,
Ainsi, la petite fille a dit,
Dulce netezandu-mi parul.
Ses cheveux caressant.
Ah ! ce spuse adevarul;
Ah! Pourquoi dire la vérité ;
Eu am ras, n-am zis nimica.
J’ai ri et n’ai rien dit.

*

– , , Hai la codrul cu verdeata,
– Viens dans la verdure de la forêt,
Und-izvoare plang în vale, 
Dans le bruit des sources de la vallée,
Stanca sta sã se pravale
La roche a chuté à rester
In prapastia mareata.
Près du grand abîme.

*

Acolo-n ochi de padure,
Sous les arbres protecteurs,
Langa bolta cea senina
Sereins sous le ciel
Si sub trestia cea lina
Et sous le charme de l’étang
Vom sedea în foi de mure.
Nous nous sommes assis sur les feuilles de mûrier.

*

Si mi-i spune-atunci povesti
Et puis tu conteras des histoires
Si minciuni cu-a ta gurita,
Et de doux mensonges de ta bouche,
Eu pe-un fir de romanita
Les herbes me diront
Voi cerca de mã iubesti.
Si ton amour durera.

*

Si de-a soarelui caldura
Et par la chaleur du soleil
Voi fi rosie ca marul,
Tu seras rouge comme une pomme
Mi-oi desface de-aur parul,
Je lâcherai les cheveux d’or,
Sã-ti astup cu dansul gura.
Qui danseront dans ta bouche.

*

De mi-i da o sarutare,
Pour moi un baiser,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Au monde personne ne le saura,
Cãci va fi sub palarie –
Sous mon chapeau –
S-apoi cine treaba are !
Pour nous et pour personne d’autre !

*

Când prin crengi s-a fi ivit
Lorsqu’à travers les branches
Luna-n noaptea cea de vara,
La lune brillera dans cette nuit d’été,
Mi-i tinea de subsuoara,
Tu me tiendras dans tes bras,
Te-oi tinea de dupa gat.
Mes bras enlacerons ton cou.

*

Pe cararea-n bolti de frunze,
Le chemin et les feuilles,
Apucand spre sat în vale,
Vers le village dans la vallée,
Ne-om da sarutari pe cale,
Nous ramasserons les baisers sur la route
Dulci ca florile ascunse.
Fleurs douces cachées.

*

Si sosind l-al portii prag,
Et je suis arrivé au seuil de porte
Vom vorbi-n intunecime;
Nous parlerons dans le soir ;
Grija noastra n-aib-o nime,
Nous prendrons soin de nous,
« Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ? »
« Qui se soucie de l’amour que je te porte ? »

*

Inc-o gura – si dispare…
Un baiser – elle disparaît …
Ca un stalp eu stau în luna !
Un pilier sous la lune !
Ce frumoasa, ce nebuna
Quelle belle folie
E albastra-mi, dulce floare !
Est ma bleue, ma douce fleur !

*****************

Si te-ai dus, dulce minune,
Et tu es partie, doux miracle
S-a murit iubirea noastra –
Notre amour était mort –
Floare-albastra ! floare-albastra !…
Fleur-bleue ! fleur-bleue ! …
Totusi este trist în lume !
Si triste en plein soleil !

*************************************************************

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

MIHAI EMINESCU -Despărţire – SEPARATION

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

TRADUCTION JACKY LAVAUZELLE

Despărţire

 Séparartion

*

Separation Mihai Eminescu Artgitato Nicolae Tonitza Nicolae Tonitza - Jardin à Valeni Musée d'Art de Targu Mures

Nicolae Tonitza
Jardin à Văleni
1922-1924

Musée d’Art de Târgu Mureș

*

Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? 
Exiger un signe, chérie, pour me souvenir de toi ?
Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Je voudrais juste te le demander, mais tu n’es plus à toi ;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,  
La fleur fanée dans ta blonde chevelure, je ne veux
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. 
Oublie-moi et abandonne-moi, cette seule prière je veux.
La ce simţirea crudă a stinsului noroc 
Cruelle souffrance de ressentir ce bonheur qui part
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?
Le laisser partir et rester immobile ?

*

Tot alte unde-i sună aceluiaşi pârău: 
Le même ruisseau toujours différent chante
La ce statornicia părerilor de rău,  
La fermeté des malheurs passés,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Lorsque nous passons à travers ce monde, écrivons-nous
Ca visul unei umbre şi umbra unui vis? 
Le rêve d’une ombre et l’ombre d’un rêve ?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porţi? 
Comment maintenant porterais-tu mon destin ?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi? 
Et mesurer ce temps qui survole la mort ?

*

Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor,  
Et que je meurs aujourd’hui ou demain, qu’importe
Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor,
Quand mon esprit veut périr partout,
Când voi să uiţi norocul visat de amândoi.
Quand je regarde le bonheur dont nous rêvions nous deux.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Se réveiller, chérie, des années en arrière,
Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit, 
Où une ombre noire nous a fait périr,
Ca şi când niciodată noi nu ne-am fi găsit,
Comme si nous ne nous étions jamais rencontrés,

*

Ca şi când anii mândri de dor ar fi deşerţi –
Comme si ces années manquaient au cœur du désert –
Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierţi?
Que je t’aimais tant que je pouvais, me pardonneras-tu ?
Cu faţa spre perete, mă lasă prin străini,
Face au mur, laisse-moi avec les étrangers,
Să-ngheţe sub pleoape a ochilor lumini,
Laisse geler sous mes paupières mes yeux
Şi când se va întoarce pământul în pământ,
Et quand nous rentrerons sous terre
Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt? 
Qui saura d’où nous venons, qui saura qui nous sommes ?

*

Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Les chants plaintifs des parois froides
Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci;
Mendieront pour moi un repos à jamais ;
Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Mais je voudrais quelqu’un près de moi à proximité,
Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape,  
Que ton nom susurrent sur mes paupières closes,
Apoi – de vor – m-arunce în margine de drum…
Puis – c’est ma volonté – qu’on me jette au bord de la route …
Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.
Tout sera mieux pour moi que cette heure.

*

Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, 
A l’horizon, un groupe de corbeaux se pose,
Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Que tout le ciel s’assombrisse à mes yeux aveugles,
Răsar-o vijelie din margini de pământ, 
Qu’une tempête frappe sur la terre,
Dând pulberea-mi ţărânii şi inima-mi la vânt… 
Mes cendres aux champs et mon cœur au vent …

*

Ci tu rămâi în floare ca luna lui april,
Mais toi, tu restes en fleur comme un mois d’avril,
Cu ochii mari şi umezi, cu zâmbet de copil,
Avec ces grands yeux et le sourire larmoyant d’un enfant,
Din cât eşti de copilă să-ntinereşti mereu,
De l’enfant que tu es toujours restée,
Şi nu mai şti de mine, că nu m-oi şti nici eu.
Mais qui ne me connais pas, que je ne connais pas.

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu

Şi dacă…Poème Roumain de Mihai Eminescu : ET SI …

România – textul în limba română
Mihai Eminescu
Şi dacă

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Şi dacă…

 

La Poésie de Mihai Eminescu

 Et si …

 

Şi dacă

*

Et si Poésie de Mihai Eminescu Artgitato Stefan Luchian Salciile de la Chiajna

Ștefan Luchian
Sălciile de la Chiajna
Saules de Chiajna
1905

*

Şi dacă ramuri bat în geam
Si la fenêtre par les branches est frappée 
Şi se cutremur plopii,
Si les peupliers ont frissonné,
E ca în minte să te am
C’est pour que dans mon esprit tu sois
Şi-ncet să te apropii.
Et lentement de toi je sois.

*

Şi dacă stele bat în lac
Et si les étoiles plongent dans le lac
Adâncu-i luminându-l,
Dans le fond de la nuit,
E ca durerea mea s-o-mpac
C’est pour que se dissipe ma douleur
Înseninându-mi gândul.
Et calmer ma pensée.

*

Şi dacă norii deşi se duc
Et si les nuages partent
De iese-n luciu luna,
Plus la lune brillera
E ca aminte să-mi aduc
Plus fort ton souvenir sera
De tine-ntotdeauna.
Pour toujours tu seras.

**********************
Traduction Jacky Lavauzelle
ARTGITATO
**********************

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

EminescuEminescu