Archives par mot-clé : 1er décembre 1874

MIHAI EMINESCU Împărat şi proletar I – Empereur et Prolétaire I

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

*http://artgitato.com/la-poesie-de-mihai eminescu-poezia-lui-mihai-eminescu/ JACKY LAVAUZELLE





TRADUCTION JACKY LAVAUZELLE



http://artgitato.com/la-poesie-de mihai eminescu Trad Jacky Lavauzelle-poezia-lui-mihai-eminescu/http://artgitato.com/la-poesie-de-mihai eminescu Trad Jacky Lavauzelle-poezia-lui-mihai-eminescu/ Eminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Empereur & Prolétaire
I

  Împărat şi proletar
I

1 decembrie 1874
1er décembre 1874


Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Sur les bancs de bois, dans la profonde et basse taverne,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Les rayons du jour se fraient un passage à travers la crasse des fenêtres,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Autour de la longue table, assis et triste
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Aux faces sombres, une bande errante,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.
Enfants pauvres plébéiens et prolétaires.

Ah! – zise unul – spuneţi că-i omul o lumină
Ah! – Dit l’un – dire que  l’homme est une lumière
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Dans ce monde rempli d’amertumes et de tourments ?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Aucune étincelle en lui n’est franche et complète,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Sale est son rayon tel un globe d’argile,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.
Sur le cours duquel il règne pleinement.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? – Cei tari se îngrădiră
Dites-moi ce qu’est la justice ? – Ces puissants ont enfermés
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Leurs grandes fortune et la gloire dans les fortifications du droit ;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Volant des marchandises,  conspirant continuellement
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Contre ceux condamnés à l’éternel labeur
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.
Aspirant le travail de toute leur vie.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Certains se gavent de loisirs toute leur vie,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
Jours et heures se passent souriant joyeusement.
În cupe vin de ambră – iarna grădini, verdeaţă,
Des tasses de vin ambré – jardins d’hiver, de verdure,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă –
Jeux d’été, la glace des Alpes –
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.
Ils font le jour de la nuit et ferment les yeux du jour.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
La vertu disent-ils, n’existe pas. Cependant,
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
Ils la servent en sermon pour que vous soyez les bras puissants
 A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Des pays, pour que ceux-ci avancent
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Et pour combattre dans les guerres qu’ils déclenchent,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.
Car quand dans le sang vous périssez, eux peuvent être grands.

Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Puissantes flottes et des armées étincelantes,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ces couronnes que les rois mettent sur leur tête,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Ces millions en tas luxueux
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Encombrant les riches, pressant les pauvres,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.
Suçant la sueur des pauvres gens.

Religia – o frază de dânşii inventată
Religion – une expression inventée par eux
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Par son pouvoir, vous pliez sous son  joug
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
Donnant au cœur l’espoir d’une récompense,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Après une vie amère et misérable,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?
Sinon, comment pourriez-vous vivre cela ?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Avec ces ombres, qui ne sont rien, plein la vue
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi…
Et dans cette attente d’une délivrance…
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea –
Non ! la mort avec la vie éteint toute joie –
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Celui qui, dans ce monde, vis dans la douleur
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.
N’a rien au-delà, ceux qui sont morts sont bel et bien morts.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Mensonges et palabres, voilà ce que soutiennent les Etats,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Non l’ordre naturel, même s’ils le prétendent ;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Leurs richesses à défendre, leurs positions et leurs biens,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Ils brandissent votre bras pour vous frappiez,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân’.
Luttant contre vous-mêmes de votre propre  main.

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Pourquoi être asservis par leurs néfastes millions,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
Vous qui ne vivez que de votre travail ?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Pourquoi la maladie et la mort est votre affaire,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Quand dans la grande richesse et la splendeur
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?
Ils séjournent comme dans le ciel, sans prendre même le temps de mourir ?

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Pourquoi avez-vous oublié que vous êtes le nombre et la puissance ?
Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
Si vous le voulez, vous pourriez très facilement partager la terre.
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
Ne bâtissez plus les murs où ils enferment leur fortune,
Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
Où vous vous enfermez quand poussés par la douleur
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.
Vous pensez avoir le droit de vivre.

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Ils se glissent dans les plaisirs, la loi à leurs côtés,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
En suçant le jus sucré de la terre ;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
Ils exigent dans de bruyantes voluptés orgiaques
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
D’aveugles  instruments pour accompagner vos belles filles :
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.
Les plus séniles détruisant nos jeunes vierges magnifiques.

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Et vous demandez alors ce qui vous reste ?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Les travaux les plus mineurs, pour qu’ils s’enivrent de plaisir,
  Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
L’esclavage toute sa vie, des larmes sur le pain noir,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine…
Le désespoir de vos petites filles se cachant dans la honte …
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!
Ils ont tout et vous rien ; eux, le ciel, vous, la douleur !

De lege n-au nevoie – virtutea e uşoară
Les règlements ne les touchent jamais – être vertueux est facile
Când ai ce-ţi trebuieşte… Iar legi sunt pentru voi,
Lorsque vous possédez tout… mais les lois, pour vous, sont incontournables,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Vous imposez la loi, vous infligez la punition
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Lorsque vous demandez quelque chose en souriant
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.
Point de pardon des bras dans la terrible nécessité.

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ecrasez cette engeance cruelle et injuste,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Pour qui le monde se divise entre riches et misérables !
 Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
En l’absence de récompense après la mort,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Faites que dans ce monde l’équité règne,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!
Chacun l’égal de l’autre et que nous vivions comme des frères!

Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Que la statue nue de la Venus antique soit détruite,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori;
Détruisez les corps de neige de ces toiles ;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
Qui remuent l’idée néfaste dans l’âme
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
D’une humanité parfaite, et qui poussent
În ghearele uzurei copile din popor!
Nos filles dans les griffes des vanités !

Sfărmaţi tot ce aţâţă inima lor bolnavă,
Brisez tout ce qui nourrit ce cœur fétide
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund,
Détruisez les palais, les temples, qui cachent leurs crimes,
  Zvârliţi statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Jetez à terre les statues des tyrans  et qu’une lave
Să spele de pe pietre până şi urma sclavă
relave les pierres de tout cet esclavage
Celor ce le urmează pân’ la al lumii fund!
De ceux qu’elle poursuit jusqu’au fond du monde !

Sfărmaţi tot ce arată mândrie şi avere,
Tout ce qui ressemble à de l’orgueil et de la richesse, brisez-le !
O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit,
O ! Du vêtement de la vie supprimez le granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât –
Le pourpre, l’or, les larmes, la laideur –
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Qu’enfin cela devienne un vieux souvenir, une illusion,
  Ce făr’ de patimi trece în timpul nesfârşit.
Pour que sans angoisse, cette vie suive son cours sans fin.

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Des décombres construisez des pyramides géantes
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
En memento mori pour marquer cette date ;
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Pour que l’art ouvre votre âme
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
A l’éternité et que vous oubliez ce corps nu risible
  Cu mutra de vândută, cu ochi vil şi viclean.
Au vil visage, vendu à la ruse.

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
O ! Du déluge suffisamment de temps s’est fait attendre
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias’;
Pour voir ce qui sortirait de bon ;
Nimic… Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Rien …la hyène a pris la place au bavard,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
La cruauté ancienne la place du sournois,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.
Les formes sont différentes, mais les dégâts sont restés.

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite,
Lorsque vous revenez à la période de l’âge d’or
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades,
Ce que chuchotent souvent les mythes bleutés ,
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite,
Des plaisirs égaux pour tous,
Chiar moartea când va stinge lampa vieţii finite
La mort, quand tout est terminé aux confins de la vie, souffle sur la lampe
  Il Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des.
Un ange apparaissant à la chevelure blonde.

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă,
Ensuite, vous mourrez facilement sans regret et sans inquiétude,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit,
D’autres, plus jeunes, connaîtrons alors aussi ce que vous avez vécu dans le monde,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Même la cloche ne pleurera plus avec sa langue en bronze
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Celui-ci avec la chance à ses côtés ;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul şi-a trăit.
Sans avoir à le plaindre ; il aura vécu sa vie.

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
La maladie que donne la misère
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Chez l’homme, fondra petit à petit ;
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească,
Nous cultiverons dans le monde ce qui est destiné à croître,
Va bea pân-în fund cupa, pân’ va vrea s-o zdrobească,
Nous boirons la tasse cul-sec jusqu’à ce que nous souhaitions la briser.
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.
Car nous n’aurons plus à mourir pour vivre.

***************
Împărat şi proletar
Mihai Eminescu
Empereur et Prolétaire
I

România – textul în limba română
Mihai Eminescu

*http://artgitato.com/la-poesie-de-mihai eminescu-poezia-lui-mihai-eminescu/ JACKY LAVAUZELLE

EMINESCU Împărat şi proletar Empereur et Prolétaire IV

România – textul în limba română
Mihai Eminescu
Eminescu Împărat şi proletar

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă

Eminescu Împărat şi proletar
Traduction Jacky Lavauzelle


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

MIHAI EMINESCU Împarat si proletar Empereure et Prolétaire Artgitato Gustave_Moreau_-_Phaeton,_1878

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Empereur & Prolétaire
IV

 Împărat şi proletar
IV

 

1 decembrie 1874
1er décembre 1874

Scânteie marea lină, şi placele ei sure
Lisse, la mer étincelle, et des plaques
Se mişc una pe alta ca pături de cristal
Se déplacent les unes sur les autres comme du cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Jusqu’à terre ; de la mystérieuse forêt
  Apare luna mare câmpiilor azure,
La lune apparaît dans les plaines d’azur,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.
Les dominant de son oeil fier et triomphant.

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Se déplacent sur ses lentes ondes
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Des navires en bois aux obsolètes squelettes ;
Trecând încet ca umbre – ţin pânzele umflate
Se déplaçant lentement comme des ombres – voiles gonflées
În faţa lunei, care prin ele-atunci străbate,
La face à la lune, les traverse ensuite,
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn.
Et dans la roue de feu jaune, elle se dresse devant eux tel un signe.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Au rivage déchiré par la mer en furie,
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
César observe sous la courbe du tronc
Al salciei pletoase – şi-ntinse-a apei arii
Du saule pleureur – et les ondes aquatiques
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
En cercles fulgurants se lient au  souffle
 A zefirului nopţii şi sună cadenţat.
De la nuit en sons cadencés.

Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Il lui semble que l’air dans la nuit étoilée,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
progresse au-dessus des bois, par-delà les eaux,
Trecea cu barba albă – pe fruntea-ntunecată
Passe barbe blanche – sombre sommet,
Cununa cea de paie îi atârna uscată –
A la couronne de paille  sèche s’accroche
Moşneagul rege Lear.
Le Roi Lear en vieil homme.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
César, l’air étonné de voir dans les ombres des nuées,
Prin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar,
Le tremblement des étoiles dans les failles des rochers,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
L’esprit ouvert au sens des peintures
A vieţii sclipitoare… A popoarelor ecouri
De la brillante vie … les échos des peuples,
  Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:
Les voix d’un monde amer :

« În orice om o lume îşi face încercarea,
«Dans le monde, chaque homme tente,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
Le vieux Démiurge persévère en vain ;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Dans chaque esprit, l’interrogation
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Encore une fois : d’où vient et où va la fleur
Dorinţelor obscure sădite în noian?
Des désirs obscurs dans ce pot d’abîme ?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
Le cœur du monde, désir et gloire,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Dans notre cœur, vit et se terre,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
Ballottements dangereux, tel l’arbre en fleurs
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Donnant sa sève à chacun d’eux,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.
Puis les regardant mourir l’une après l’autre.

Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Donc le fruit humain en chemin se durcit,
Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Pétrifié ou en esclave ou en empereur,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Questionnant sa pauvre vie
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă –
Et pointant sa face miséreuse au soleil –
Faţa – căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.
L’intelligence des choses est la même chose pour tous.

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Dans les mêmes désirs toujours masqués par des différents vêtements
 
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om –
Et dans toute l’humanité, à jamais, le même homme –
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Il apparaît dans de nombreuses formes, le mystère cruel de la vie,
 Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Il trompe tout le monde sans jamais se dévoiler,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.
Plantés dans un atome, ces gigantesques désirs.

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Quand tu sais que tout ça se termine par la mort,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Que derrière toi, tout restera identique
Oricât ai drege-n lume – atunci te oboseşte
Malgré ton bricolage dans ce monde – Quand, fatigué
Eterna alergare… ş-un gând te-ademeneşte:
Par cette éternelle course… tu te diras :
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi. »
Ce rêve de la mort éternelle, voilà ce qu’est la vie du monde « .

 

***************
Împărat şi proletar
Eminescu Împărat şi proletar
Empereur et Prolétaire
IV

MIHAI EMINESCU Împărat şi proletar III – Empereur et Prolétaire III

România – textul în limba română
Mihai Eminescu Empereur et Prolétaire III

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă

Traduction Jacky Lavauzelle


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE
MIHAI EMINESCU Împarat si proletar Empereure et Prolétaire Artgitato Gustave_Moreau_-_Phaeton,_1878

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Empereur et Prolétaire
III

  Împărat şi proletar
III

 

1 decembrie 1874
1er décembre 1874

Empereur et prolétaire
III

 

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Brûle Paris dans les ondes, s’y baigne la tempête,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt –
Des torches noires tournoient dans le vent –
 Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
En langues de flammes, se tordant dans les vagues,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Cris, rugissements des armes pénétrant la mer de braise,
Evul e un cadavru, Paris – al lui mormânt.
Le siècle, un cadavre, Paris, un tombeau.

Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Dans les rues d’aveuglantes flammes se croisent,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Sur des barricades de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare,
Des bataillons plébéiens prolétaires s’y déplacent
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Bonnets phrygiens, armes étincelantes,
 Şi clopote de-alarmă răsună răguşit.
Bruyantes cloches et alarmes rauques.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Comme le marbre, blanches, impavides
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ,
A travers le rouge air, les femmes, bras armés, passent
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Riche chevelure noire descendant sur leurs épaules
Şi sânii lor acopăr – e ură şi turbare
Couvrant leurs seins –  haine et rage
În ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi.
Dans leurs yeux, le noir dedans : profond et désespéré.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
O ! Glorieuses tresses généreuses !
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Héroïque l’enfant perdu aujourd’hui !
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
La bannière rouge à l’ombre de la justice
Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate;
Sanctifie ta vie lourde de péchés ;
  Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!
Non ! ce n’est pas ta faute, c’est celle de ceux qui t’ont vendu !

***************
Împărat şi proletar
Eminescu
Empereur et Prolétaire
III

MIHAI EMINESCU Împărat şi proletar II – Empereur et Prolétaire II

România – textul în limba română
Mihai Eminescu
Empereur et Prolétaire

EminescuEminescu

Traduction – Texte Bilingue
Traducerea Text bilingvă

Empereur et Prolétaire
Traduction Jacky Lavauzelle
MIHAI EMINESCU Împarat si proletar Empereure et Prolétaire Artgitato Gustave_Moreau_-_Phaeton,_1878


LITTERATURE ROUMAINE
POESIE ROUMAINE

Literatura Română
Romanian Poetry

Mihai Eminescu
1850 – 1889

poet roman
Poète Roumain

Empereur et Prolétaire
II

  Împărat şi proletar
II

1 decembrie 1874
1er décembre 1874

 

EMPEREUR ET PROLETAIRE
II

Pe malurile Senei, în faeton de gală,
En phaéton de gala, sur les rives de la Seine
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
César va pâle, seul dans ses pensées ;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
Des vagues lourdes de rugissement, tremblement du granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Sous de centaines équipages, ne le distrait pas ;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.
Le peuple rend les gens silencieux et humbles.

Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
Intelligent, son sourire, profond, silencieux,
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Un regard lisant dans les âmes,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Et cette main qui porte les destins du monde,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Les groupes en haillons la saluent.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti.
Sa gloire leur reste secrètement liée.

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Il est convaincu que dans les hauteurs de sa solitude
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Sans amour, telle que les principes du mal,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu;
Injustice et mensonge empoignent les rênes du monde ;
 Istoria umană în veci se desfăşoară,
L’histoire humaine jamais n’y déroge,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.
Le marteau tombant sur l’enclume.

Şi el – el vârful mândru al celor ce apasă –
Et lui- pointe fière de ceux qui oppressent-
 
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
Salue dans son passage le muet défenseur.
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
Dans ce monde, manquant, vous, la cause ténébreuse
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă,
Des grands bouleversements, l’apogée radieuse
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.
De César, César-même aurait chuté.

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Par vos ombres qui ne croient plus en rien,
 Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Par vos masques de pitié froide,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Avec votre bon esprit et vos belles idées,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
Avec seulement vos ombres, pouvoirs terrifiants,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât.
Il oblige sous son joug ceux qui le haïssait.

***************
Împărat şi proletar
Eminescu
Empereur et Prolétaire
II